O namilă de nor, mândru şi furios, se ciocnea de ceilalţi şi-mprăştia fulgere, incontestabile lumini cereşti.Pe rafturi, cărţile erau luminate slab, numai de fulgere, căci seara venise parcă mai grăbită.
Şiruri de copaci se vedeau în depărtare, părând nişte bureţi ce absorbeau stropii mari... Le-a pierdut şirul.
Şi lumina a picat din nou pe-o carte... dorul de citit să fie cel care insistă, luminând atâtea titluri cunoscute?
Nu... doar întâmplări de multă vreme povestite, ce se repetă şi-şi găsesc locul în prezent...
Au mai scris: Grişka, rokssana, psi, virusverbalis, scorpio72, Cita, Tiberiu, redsky2010, BlueRiver, MitzaaBiciclista, almanahe, Vero
Miao, ce frumos!
RăspundeţiŞtergereNamilă de nor? Este prima dată cînd întilnesc această superbă figură de stil. O pun la index. :)
RăspundeţiŞtergerecartile...fascinatie si mister :)
RăspundeţiŞtergereFrumos :)
RăspundeţiŞtergeregriska, frumosule, ce să spun... miaulţumesc! :D
RăspundeţiŞtergereTiberiu: A fost ceva pe moment... cuvântul ăla nu se lovea de nimic altceva. :D
rokssana: Aşa este!
Cita: Mulţumesc.:)
ia uite unde-a dus jocul descoperirilor şi al identificării celor douăsprezece îndărătnice!
RăspundeţiŞtergere...la locul dânselor, adică-n carte.
Poate, dar asta nu înseamnă c-o să încetăm descoperitul... nu? :D
RăspundeţiŞtergerefrumos ai mai scris :)
RăspundeţiŞtergereMulţumesc!
RăspundeţiŞtergerenu, nu...pentru ce-s bune petalele de trandafiri dacă nu pentru ca să găsim locul ascuns, călduţ, cu lumânărele, să descoperim ce n-am mai...
RăspundeţiŞtergerede fiecare dată când te citesc mă bucur ca un copil. :)
RăspundeţiŞtergerescrie, ca să păstrezi florile gândului, pe care altfel le ia vântul- nu eu am gândit aceasta ci nicolae iorga.
almanahe: ;))
RăspundeţiŞtergerepsi, mulţumesc. :">
Furtuna mare p-aici...Rasare soarele ,mai incolo,vorbii io cu dansu! :))
RăspundeţiŞtergereE bine, e bine ! :))
RăspundeţiŞtergereSalut! :))
RăspundeţiŞtergereZiua bună! :D
RăspundeţiŞtergere...seara :))